Oamenii de știință au considerat mult timp că plămânii sunt cei mai vulnerabili la poluarea aerului. Abia recent au ajuns să înțeleagă rolul nasului ca o cale către creier; existenţa unei conexiuni importante nas-creier a fost dovedită abia în 2003, când cercetătorii din Mexic care au studiat asfixierea cu smog au constatat leziuni cerebrale la câinii vagabonzi.

Din păcate pentru locuitorii orașului, cu cât trăim mai aproape de aceste drumuri străbătute în fiecare zi de sute de maşini, cu atât mai mare este riscul de a avea autism, accident vascular cerebral și declin cognitiv în îmbătrânire. Oamenii de știință suspectează că există o legătură cu particulele fine care provoacă inflamația țesutului și modificarea expresiei genelor celulele sistemului imunitar ale creierului.

„Îmi țin respirația atunci când mă aflu în spatele unui autobuz diesel,” mi-a spus Michelle Block, un neorobiolog care studiază efectele poluării asupra celulelor microgliale la Universitatea Commonwealth Virginia.

Indiferent dacă oamenii știu despre poluare, efectele sale se resimt și în alte feluri. Într-un studiu efectuat de către economiștii George MacKerron și Susana Mourato de la London School of Economics în 2008, şi la care au participat 400 de londonezi, „satisfacția în viață” a scăzut în mod semnificativ pentru fiecare 10 micrograme pe metru cub în plus de poluare cu dioxid de azot, care este de asemenea un produs secundar al motoarelor diesel.

Cercetările au arătat că oamenii care trăiesc în orașe pot suferi de stres mai mult decât persoanele care locuiesc în zonele rurale. Pentru un studiu publicat în Nature în 2011, Jens Pruessner şi colegii săi de la Institutul Central de Sănătate Mintală din Mannheim au constatat o creștere de 21% în tulburările de anxietate, o creștere de 39% în tulburările de dispoziție și un risc dublat de schizofrenie la orășeni. Viața urbană a fost legată de activitatea crescută în amigdala creierului – centrul de frică – și în cortexul cingular anterior perigenual, o regiune cheie pentru reglementarea fricii și a stresului.

Între timp, un studiu din 2011 din Portugalia a constatat că persoanele care trăiesc în apropierea „zonelor gri“ industriale au raportat mai puțin optimism. Acest lucru poate suna banal, dar optimismul este asociat cu comportamente sanatoase (cum ar fi dorința de a face sport), niveluri mai scăzute de grăsimi în sânge și reziliențe mentale, sau capacitatea de a se recupera de la stres.

Dar, înainte să ne părăsim cu toții orașele pentru a campa într-un balot de fân, merită să ne amintim că există câteva modalități excelente de a contracara efectele negative ale vieții moderne, aglomerate, și monocromatice. Pentru că, să recunoaștem, există încă unele lucruri destul de frumoase în orașe. Iar adevărul este că din ce în ce mai mulți dintre noi trăim în ele. La nivel global, începând din 2008, mai mulți oameni trăiesc în orașe decât în ​​afara lor. Până în 2050, încă două miliarde de oameni se vor aduna în, ceea ce îl face pe antropologul american, Jason Vargo, să sugereze un nume nou pentru specia noastră: Metro sapiens. A învăța să facă orașe locuibile va fi una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică ale acestui secol.