O întâmplare petrecută seara trecută la un loc de joacă al unui restaurant din București mi-a dat de gândit și mi-a amintit faptul că întotdeauna copiii sunt reflexia părinților.

Alergăm zilnic să le asigurăm o stabilitate copiilor noștri, le luăm tot ceea ce considerăm mai bun dar..de câte ori ne oprim din această goană pentru a vedea ce masaj ajunge, de fapt, la sufletele lor? Un schimb de replici, între doi copii de șapte ani, a pus extrem de bine în scenă această întrebare.

Pe scurt, băiețelul meu a mers la un alt copil ce se dădea în leagăn să îl roage să îi lase și lui locul. Răspunsul primit m-a năucit inclusiv pe mine: „De ce? Ai bani?” Replica fiului meu a venit sincer, cu inocența-i caracteristică: „Nu știu sigur dar știu că pe mine mami, tati și bunicul mă iubesc!” Nu îmi dădeam seama dacă să râd sau să plâng însă, cu singuranță, toți am fost mandri de atitudinea lui.

Nu-l pot acuza pe copil însă. Cineva îmi spunea faptul că, întotdeauna, copiii sunt reflexia părinților lor, cea mai bună oglindă pe care aceștia o au. Dincolo de moștenirea genetică, ei reflectă gesturile, limbajul și interese adulților din viața lor. Dacă ești atent, vei identifica cum copilul tău șine stiloul asa cum a vazut la tine si foloseste expresii auzite deseori la bunici. În plus, aceste comportamente și obiceiuri la care copilul este expus de la o vârstă fragedă pot deveni cele pe care decide să le păstreze inclusiv ca adult.

În proporțe de 80%, creierul uman se dezvoltă în primii trei ai de viață. Factorii genetici ghidează acest proces dar nu sunt singurii care au influență. Genele pregătes creierul pentru a se adaptă, pentru a-și scrie program în funcție de mediul în care un copil crește și experiențele pe care acesta le are. Deoarece experința are un impact direct asupra dezvoltării creierului, copii sunt vulnerabili la evenimentele negative.

Prin urmare, care este modul în care trebuie să ne comportăm pentru a fi, cu adevărat, responsabili față de copiii noștri? Care este mesajul pe care ei îl primesc și pe care îl vor purta cu ei toată viața? Ce văd ei la noi? Și de câte ori, înainte să-ți cerți copilul, te-ai privit și analizat cu sinceritate? Poate propriul tău mesaj revine către tine ca un bumerang. Dacă nu îți place, vezi care este motivul și cum a ajuns copilul să comunice astfel. Oferă-ți timp pentru introspecție apoi discută cu el.

Prin urmare, îți recomand să păstrezi cu tine două citate extrem de relevante.

• Richard L. Evans: „copiii nu își vor aminti de lucrurile materiale pe care li l-ai oferit ci de sentimentele pe care le-ai împărtășit lor”.
• Robert Fulghum: „nu vă faceți griji deoarece copiii nu vă ascultă niciodată ci să vă faceți griji că vă urmăresc mereu.”